ea plimbă un cățel,
prin câmpul meu vizual
prin ochiul meu solar
cu pete de amar.
o văd de la birou
prin ochiul meu mirat
prin ochiu-mi fermecat
de mersu-i legănat.
și inima îmi face uff
și inima-mi
știu, muzica ta se va stinge lent într-o noapte albastră fără sfârșit
din iarna care începe curând
și se va risipi
în zorii unei dimineți în care voi adormi surd și neresemnat.
tu vei începe să te
tu nu ai cum să știi,
tu ai inima
prinsă de inima lui.
eu mi-am strecurat rădăcinile în inima ta
și iți cunosc pulsul acum,
îmi freamătă dureros în sânge
și mă inundă cu nesfârșite maree.
îmi
Am un sentiment de primăvară
în toamna asta iarnă-vară,
îmi ies cadavrele de gânduri iară
de prin urechi, din nas, de unde pot,
ce bine că mai știu să-not
iar revolutia asta animală
m-a prins
Mă doare
ce-aș fi putut simți
și mă uimește
dimineața asta rece
alergându-ne în șosete.
Hai,
dă-mi mâna să ne-aruncăm
n-am înotat niciodata în apă.
Infatuare de zei nihiliști
MT