Poezii

M-am trezit respirand... Mi-am dat seama ca vad, am auzit culorile florilor si-am sters intunericul desenand ziu cu o creta alba Am tresarit simtind picaturi de timp scurgandu-se-n neant. Am

Am plans pana cand Mi-a pierit ultima lacrima, Mi s-a topit ultimul gand... Am plans atat de mult Incat materia mi s-a fluidizat, Simtamintele mi-au disparut, Sufletul mi s-a pietrificat Si

Pornim mereu cu pasi grabiti Spre-o alta viata, spre stele palide. In urma noastra lasam Imaginea confuza-a unei existente fade. Bucatile de paine-uscate Raman insa pe masa, Iar zatul cafelei

In noapte-albastra, plina de mister Pasesc singura si trista. In urma mea -destinu-mi efemer si doua lacrimi pe-o batista... Somnul m-apasa, dar in zadar... Un gand mistuitor ma tulbura. La

Timpul, dusman cu muritorii Sta in vechiul turn cu ceas Si admira trecatorii Urmarindu-i pas cu pas. Pe langa casele de-odinioara Lumea vine, lumea trece Scari te urca, te

Dar pentru ce o dragoste atat de seaca,de oarba, Si lacrimi atat de-amare,atat de arzatoare? Si pentru cine o astfel de simtire incat sa-mi soarba Ultima lacrima fierbinte, si ultimul meu

Cand soarele nu mai apune si vorba nu mai are sens, tu simti cum viata te rapune... In suflet ai un gol imens. Nu vrei sa mai traiesti, nu vrei sa mai zambesti, nu vrei sa mai auzi vreun

Ti-e frica si tremuri Iar norii cenusii ranjesc parca... Cerul este insa singur. Stinge lumanarile! De-atata plans ti-a putrezit si usa... Inca ti-e frig? Da, nici eu nu stiam ca apa

Ziditi am fost din lut Si lut vom deveni. Ce ne-a fost dat de la-nceput A fost puterea de-a iubi. Nimeni nu-mi va putea rapi Nici marea mea iubire Nici fericirea de-a iubi Si

Apus scaldat in umbre, Flori de nisip si imortele, Imagini roz sau sumbre Se-mpotrivesc prezentei mele. In linstea de vara O doina jalea-mi ingana Si din prapastia aburinda

Iubirea, floare rara, Iubire stranie si plapanda... Iubire scumpa si amara Iubire arzatoare si profunda... Mai striga o data la cer! Poate timpul dispare... Intoarce-te la efemer si uita-ti