Pun paharul jos

Pun paharul jos* , deschid un .doc nou și încep simplu: “ Iau o foaie, o potrivesc în mașina de scris, învârt de rotiță înspre mine, clinchetul familiar mă liniștește, totul este perfect aliniat. Trag aer în piept... știu că nu o sa fie ușor... trei pauze pentru aliniat... și degetele încep să apese nealeatoriu (?) pe clape: “ ... simteam ca-mi explodeaza creieru, simteam cum frazele dau p’afara, gata sa izbucneasca. am, luat pixu, ala cu votati pesede, am luat plicu de la apa nova si am inceput sa scriu ca nebunu pe spatele lui: “ Mi-am zâmbit ca unui vechi prieten, sau ca unui adversar respectat. Și acum? Pariul e pariu. Și m-am apucat să scriu: “ E absurd. Dacă ajungi acasă la patru și**, foarte amețit (ca să fiu căcăcios și să nu zic beat), cel mai bun lucru e să borăști (ca să nu zic vomiți, că sună scârbos) preventiv și să te bagi în pat. Dar la ora aia te simti artist, toată discuția sclipicioasă despre relevanța ortografiei, băse vs. obama, masonerie, gagici, veltanșaung și unirea urziceni te-a înflăcărat, simti că tre’ să spui lumii întregi adevăruri esențiale, tre’ să naști opere alese, pe scurt te apuci ca boul (adica eu) să scrii: “În mintea sa se ducea încă lupta între a scrie din experiență, semiautobiografic, și a scrie din perspectiva unei persoane complet diferite. Era sigur că marii scriitori își inventau demiurgic*** în cap identităti multiple și apoi jonglau și dialogau cu ele. Nu poți creiona credibil personaje opuse scriind semiautobiografic. Daca ei au putut, atunci lui ce îi stătea în cale? Și alese de la început, ca exercițiu, o provocare interesantă, cu schimbare de gen în ambele sensuri: “ Adormise. Buzele lui se desenau minunat în rama bărbii de doua zile. Cand m-am ridicat, lenevoasă ca o pisică, cearceaful a alunecat dezvaluind trupul lui tânăr și gol și zâmbetul de om care și-a facut datoria****. Ce-mi puteam dori mai mult? Poate doar ca el să nu-mi afle niciodată secretul. M-am strecurat în birou, mi-am scos agenda și m-am apucat să scriu: “ ...””””””” *Asta mi-a sugerat Word ca titlu, când să salvez. Nu am găsit ceva mai bun. **Cu accent pe și, as in “două, trei, și!” Este ca am întrerupt cu succes firul narațiunii? ***Cam exagerat, nu? Demiurgic? Come on! Încurajez comentariile! ****Kinky, nu? PS Autocomment: repuricatul cu diacriticele in română sucks!