in ficare seara
valurile se apropie neincrezatoare de mal
spargandu-se in umbrelele lor
ce atarna vesnic de norii
prinsi cu agrafe de fum
sub un colt de cer
calul se caleste
prins intr-un cleste
si hranit cu jaratec voiniceste
pasarea paraseste
un ultim zbor pe cer
de-a aripa stanga-aripa dreapta
aripa stangii e dreapta
omul se omeneste
tocamai imi lipeam ochiul mijlociu
de perdeaua visului
cand,
brusc ,
totul se intrerupse
iepurele ramase sagetat in mijlocul campului
corbul ingheta in vazduh
agatat parca in vant
iar
am iesit grabit in strada
parasind intunecimea cavernoasa a apartamentului
am gasit norul
ce cazuse cu burta pe ciment
umpland astfel locul liber
dintre cele doua siruri paralele de
