Pentru tine...
Nu mai are rost să-ți spun cît tare țin la tine,
Și rîndurile care tu poate le vei scrie pentru noi,
Vor fi demult uitate in apogeul unei alte iubiri
Pe care cineva o va găsi
Ce putred si ce vlajin sau poate chiar urit,
Sau poate eu cuvinte nu mai am pentru un gind, Ca sa-ti descriu ce simt cind ai plecat,
Dar n-are rost sa-ti spun ce de-a rahat,
Atirna-n minte
Ai plecat.Caci poate prea curind si blind
Ai disparut in umbra unui nour,
Cind ne plimbam pe drumul insorit si cald.
Dar nu e loc de vorbe, caci , a murit ecoul,
Si l-am lasat sa putrezeasca-n
Cauti iubirea alergind dintr-un loc in altul,
Si orce miscare ti se pare o provocare lipsita de ecou,
Privesti in jur si crezi ca ai trecut pe aici o data,
S-au poate visul te-a inselat din
Da-mi un motiv sa te urasc,
Si sa te pierd in amintirile mele,
Ca mai apoi sa-ti cint din luminari,
Pe care ai uitat sa le stingi la plecare.
Nu cred si nici nu vreau sa cred,
Ca ai iubit doar
Zadarnic versurile scriu,
Ce par a fi doar litere pierdute,
Nici n-am stiut...,nici n-am sa stiu,
De ce le-am scris in rinduri mute.
Caci poate tu pareai iubita,
De tot ce poate fi in
Doar cind padurea se usucă peste geam,
Mi-ai apărut și tu in alb ca dracu,
Te-am așteptat destul dar voma nu mai am,
Ca să-ți zimbesc și să-ți deschid conacu.
Și ce mai vreai acum cind sunt
Eu vin din nou acasă fără mine,
Încerc să-ți uit culoarea ochilor pe drum,
Și poate v-oi pleca la teatru iar cu tine,
Și voi uita din nou ce-am vrut să-ți spun.
Eu te privesc incet,imi trec
Ce dragoste apare chiar pe scări,
Sau poate chiar ce dracu o mai vrea,
Să ma-nțeleaga iar să mă iubească și să mă-nece-n mări
Legindu-mi piatră chiar de piatra mea.
Eu vreau sa strig,să
În umbra ta comori intregi se sting,
Și păsări rare comoara florilor ți-aduc,
Eu sunt o frunză ce umărul ți-ating,
ce lin și trist coboara pe văzduh.
Eu sunt mișcarea rece-a vintului sedus,
ce
Voi trage umbra dupa mine,
Voi arunca cuvintul peste geam,
Și voi pleca cu gindul doar la tine,
Cind tu plecai iar eu aici eram.
Șipoate îți voi scrie o scrisoare,
Sa n-o deschizi in inima-ți
Scapata-n vint c-o ultima speranța,
Ea cade undeva la marginea tristeții,
lipsită de aripi și singura lasată,
Ea-si uita numele in frazele Socrate.
Samință aruncată la voia indoielii,
Rasare
