Poezie

Pustiu

1 min lectură·15 august 2009

Mediu

Las dâră de sânge ce udă pamântul...

Vulturi privesc de sus și așteaptă să cad...

În acest arid pustiu nu bate nici vântul...

Soarele trimite spre mine o căldură de Iad...

Cu dinți-ncleștați încep să rumeg nisipul...

Inspirând aerul încins de deșert...

Lacrimi ce s-au uscat îmi strâng acum chipul...

Și corpul ce-l târâi e din ce in ce mai inert...

În acest peisaj vreau să-mi îngrop demonii...

Chiar dacă-nseamnă să rămân tot cu ei...

Să-i păzesc să nu iasă ca să-mi salvez semenii...

Si să scap de povara ce stă pe umerii mei...

00674

r.c.. “Pustiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/r-c/poezie/13901670/pustiu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.