Cea mai frumoasa scena de dragoste

Am citit romane de dragoste,am vazut multe filme de acelasi gen,dar nici unul nu mi-a ramas intiparit in neuroni ca scena aceasta din « Procesul » lui Kafka : “Si prinzand-o in brate,o saruta pe gura,apoi pe toata fata,ca un animal insetat care hapaie cu limba apa izvorului,gasita,in sfarsit.La urma,o mai saruta o data pe gat,langa beregata,tinandu-si indelung buzele lipite de pielea ei.” Neasemuita Pena Corcodusa e geloasa ! « Aici suntem la portile Europei unde totul e luat mai in usor » spune motto-ul « Crailor de Curtea Veche ». Un presedinte francez,Poincare,e avocat al apararii. Procesul e european. Adevaratii Arnoteni nu si-au luat casele inapoi. Metamorfoza lui Gregor Samsa se vede la orice pas. Domnisoara Burstner,o domnisora Cucu de-a noastra,si K., un Beranger de-al nostru,nu mai exista . Au ramas doar procesele si unele castele. Finalul procesului,acea apropiere « obraz la obraz »,apare in cotidianul nostru si astazi. « -Ca un caine! spuse el,si era ca si cum rusinea ar fi trebuit sa-i supravietuiasca. » Cum pe la noi,insa,se transmite « in direct » cartile au devenit desuete. Nimeni nu mai citeste,totul e in direct,Miroiu a iesit la pensie si sclipitoarea Mona e la azil. Grig baga in el medicamentul miraculos pentru glanda folosita prea des. Coanei Pipa,tiganii,i-au mancat gastele,iar Beranger...e bulangiu ! Si-atunci,bine zicea un baiat bun,CK-ist de-al nostru,de la sfatul popular : Mai tovarasi,hai sa fim modesti !