Poezie
praf
1 min lectură·
Mediu
inteligent albastrul de pe cer
nu lasa luna ca sa cada-n mare
stelele pline de mister
s-aprind in fiecare noapte
cind una dintre ele moare.
se naste ins-a doua zi
si umple-albastrul de lumina alba
pe care-o descompune in culori
un strop de roua de pe iarba.
cu capu-n jos inspre o stea
Gindirea poate fi inversa
si sa rasara-apoi din ea
un monstru mic de stea perversa.
in fiecare zi cite un monstru mic
ce creste-apoi in fiecare seara
strabate cu gindirea sa
pina la steaua cea polara.
dar de la ea vine in jos
un vis frumos de cintec
invirtit ca sa uneasca
la un loc toti monstrii mici
cind nu mai vor sa piara.
ei au crescut atit de mari
si steaua nu-i mai poate alapta
caci i-au furat lumina toata
neraminind din biata stea
decit o sfera afumata.
a disparut albastrul de pe cer
si luna a-nceput sa cada-n mare
din monstrii mari n-a mai ramas nimic...
doar un praf mic de stea polara.
001.620
0