Puscasu Cristian

Zborul ei,pasăre amară, l-am cunoscut deja pe-o etajeră, vestitul glas al unei dame, nocturnă pasăre. Zborul tău,mânioasă zare, spre un balcon subtil apune, Lumina vechiului

Absurdul sunet devenit un acvaru al minții, Brava isprava făcută și ieșise în Cerebrala latură,acolo unde Drama personajului Enunța,ceea ce mai târziu a devenit de o Ferocitate

Absurdul sunet devenit un acvariu al mintii, Brava isprava facuta si iesise in cerebrala latura,acolo unde drama personajului enunta,ceea ce mai tarziu a devenit de o ferocitate

porcul pamantului invie in mijlocul vietii, un dumnezeu,printre care si un altul...si un altul. un fapt trait in limita

Ce ochi mici și câte doruri, eul dintr-un crâng prin salt răsare. Aproape de prieteni, tristeți ascunse-n daruri.. in spasme chioare, lipsind din negrul câmp vărsat in

Scriu cu o pensulă înmuiata-ntro egretă mușcată de viziunea mea arhetipală. Unde ale motivației captez,dar nu le pot reda,atâta timp cât pot să visez cu ochii deschiși.