PGPușcă Ioan Gabriel
Verificat@pusca-ioan-gabriel
Bucuresticenacluldeseara.blogspot.com
„Viata este un perpetuum mobile in care poetii sunt energia neconventionala.”
http://cenacluldeseara.blogspot.com http://datinasimestesug.blogspot.com http://romanianroots.blogspot.com
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Pacat ca nu am reusit sa ajung la aceastra sesiune de lucru a cenaclului de seara dar mi-am facut o parere citind textul lui P.A.F. si ascultand inregistrarea audio.Intr-adevar cronica este excelenta. Daca am putea posta si cateva fotografii ar fi poate chiar si mai sugestiva,,:)
Pe textul:
„Cronica Cenaclului de Seară din 14.07.2007" de Adina Stoicescu
0 suflu
ContextMultam Petre. ma bucur ca mi-ai dat de stire ca ai citit cronica..Incepusem sa intru la indoieli ca nu mai intri pe net..:)
Cu prietenie, Autorul..:)
Cu prietenie, Autorul..:)
Pe textul:
„Cronica Cenaclului de Seară din 30.06.2007" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
ContextAm sa incerc sa ma ocup de problema ridicata la fileu. Voi comunica autoarei dorinta ta si poate Zana cea Buna va avea timp sa iti indeplineasca dorinta. Poate ajungi atunci intr-o sambata la Bucuresti si facem o zi de cenacluri. Incepem cu ora 11:00 la cenaclul Orpheon condus de Ioan Ratiu,la 14:30 mergem in Deko la Agonisti si terminam in in tihna de la17:30 cu Cenaclul de seara la M.L.R. Pare un program frumos... Imbratisari si tie.
Pe textul:
„Cronica Cenaclului de Seară din 30.06.2007" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
Context ma bucura ca ai o opinie despre poemele citite, comentate si tag dar -daca ai observat- in C.D.S. (Cenaclul De Seara), ca loc liber de cercuri, este bine venita orice evaluare atat timp cat este sustinuta de o demonstratie coerenta.Vezi Cronicile! Cred ca valoarea spiritului tau critic nu se opreste doar la o afirmatie ca cea de mai sus, sau ..ma insel? :) la buna vedere.
Pe textul:
„Cronica Cenaclului de Seară din 30.06.2007" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
ContextMultumim si bucurosi de trecerea ta pe aici.
D-le Mahmoud, ii voi transmite textual poetei AnMar urarea dvs.
Poate data viitoare ne onorati si cu un comentariu pe text.:)
D-le Mahmoud, ii voi transmite textual poetei AnMar urarea dvs.
Poate data viitoare ne onorati si cu un comentariu pe text.:)
Pe textul:
„Cronica Cenaclului de Seară din 30.06.2007" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
ContextHeeei heei.. Madim mai traieste..:) Sper ca bine..:) vezi ca sambata AnMar are lansare la Cluj. Poate dai si tu o fuga. Vor fi mai multi prieteni de-ai nostri acolo..
Pe textul:
„Cronica Cenaclului de Seară din 30.06.2007" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
ContextTextele citite și comentate
Sunet de piatră
În clopot de piatră
răsună trecutul.
Prezentul frământă
arcuri de sunet.
Iau forma tăcerii
căutând infinitul
și frunzele stei
spre cer se aruncă.
În salturi ce par a fi
zboruri mărunte,
regăsim libertatea cuvântului
frântă.
Din clopot de piatră
răsună chemarea
spre viață sau moarte
Unite contururi
de umbre și șoapte...
Cuțitul taie adânc
Printre degete,
cremene arsă de firave flăcări
alunecă tandru,
înfiorându-mi gândul.
Cuțitul taie adânc
cuvintele nerostite.
Un vârf dispare în sensuri...
Altul, bate tacticos clapele durerii.
Așterne cenușa pe pietrele uitate de izvor.
Pedepsite sunt, de lumină...
Una câte una se adună în cerc.
Frânt arc, luat de ape,
înrobește iubirea în adâncuri.
O frunză împletește nervurile toamnei
în ritmul iluziilor.
Părăsesc dorul pe o creangă de măr.
Uit moartea în cornul lunii...
Plec să-mi aprind țigara de iarnă.
Aleg ritmul singuraticului trunchi.
Îi număr inelele...
Impas
Sufletul meu
a uitat să mai scrie
versuri.
L-am împins spre focul
de mii de ani aprins
într-un ciob de vis...
E timid acum
și pașii îl dor.
Are degetele
umflate de gânduri.
de idei,
de frunze agățate haotic,
ruginind greu...
Din când în când
pocnește un mugur
și speranța
cântă melodia siguranței.
Iluzie optică,
bucuria strănută.
Printre buzele cărnoase
izbucnește câte o floare
de colț,de clipă...
Cerne rouă cerul.
Sita e spartă și viața alunecă grăbită
printre lumini, umbre, crengi...
Să ating luna o clipă...
Armonie să fur
printre genele umede.
Pleoapele să o mângâie
încet, încet...
Descântă-mi…
Descântă-mi gândul!
Va striga lumii că ești piatră...
Fericit, vei lua raza lunii
o vei păstra o clipă în palmă și,
mi-o vei dărui
împreună cu ciobul de sticlă...
Care? Cum?
Nu mai știi că fericirea
se clădește
pe vinele colorate din sticlă?
Din cioburi de lumină și ferestre de durere.
Nu mă păcălește strălucirea.
E trecătoare.
Când lumina fuge în interiorul humei,
ciobul devine doar o pată,
cu reflexe cenușii.
Atunci ziua rămâne noapte și noaptea, zi.
Intră! E liber!
Dar scoate pantofii de dans.
În miez se poartă pasul liber...
Alege ritmul!
Sau, dacă vrei,
urmează sunetul mut.
Sau poate,
creșterea sămânței de iubire
te va adormi sau calma...
Nu contează!
Armonie să fie.
Descântă-mi gândul!
Va adormi odată cu tine
în brațele muntelui
rostogolind idei
pe panta visurilor.
Liber vei fi,
învăluit în lumină...
Inutilitate
Să stai să privești
un spațiu închis
între ziduri înalte
fără ecou...
Să asculți
trosnind în colțuri
ideile
și să pleci,
trântind în umbre
speranța...
Visul închis în palme
furios,
izbucnește în sunete clare.
Cauți să furi
sentimentele false
scrise în forme ciudate
pe fiecare rostogolire
a orelor,
a secundelor de singurătate.
Apăsătoare viață...
Apăsătoare dorință de pierdere
în nisipul cuvintelor.
Un dor de-a pleca
te cuprinde
în fulgerări de lacrimi.
Miroase a carne de înger
cu aripi tăiate uniform.
Scaunul tace
iar degetele amorțite
înșiră pe ața vidului
locurile neștiute
unde tu,
formă fără contur
vei ajunge poate,
într-o zi...
Libertatea de-a fi
Rostogolindu-se-n larg
sunetul crește
odată cu undele mării
înghițit de tăcere.
Te pierzi infinit
într-un spațiu prea strâmt.
Izbucnești simfonie
în albii imense...
Libertatea de-a fi,
vuietul apei atingând
pentru un vârf,
focul nestins
al luminii prea albe...
Într- o clipă te stingi,
rușinat te ascunzi
printre umede fire
ca apoi să revii
mângâiere sau tunet.
Până când
Până când lumina
va uita să mă uite,
voi fi piatră învelită de sărutul apei.
Până când apa
va uita să mă uite,
voi fi nisipul umed călcat de pașii tăi.
Până când
vom uita să uităm,
ne vom fi
picături de ceară străbătându-ne în cuvinte.
Până când sunetul
va uita să mă uite,
voi fi vibrația gândului tău.
O simplă alunecare în alt cer...
Când mă vei fi uitat,
să nu te uiți...
la conturul îndepărtării mele.
Nu mă voi întoarce să te uit.
Voi uita pur și simplu...
Până la urmă…
Ziua,
fântâna îmi citește privirea.
Triste clipe
se adună
în jurul straturilor de piatră.
Furate bucăți
rotund așezate în trupul ei...
Ziduri.
Ziduri de piatră
ucisă, înviată de limpede apă
și...eu.
Eu?
Un stei special
amenajat cu brațe
cerșind picături de viață,
uniform destrămate
în conice vase de lut.
Aspre lumini
varsă cerul
în conturul de piatră.
Și piatră
rămâne cuvântul
în buza secundei.
Același sens.
Mereu același sens
jucat,
pe acoperișul de tablă
încins de apus.
Același joc.
Darabana minciunilor
dansând ritmul
învechitelor temeri...
O singurătate , a doua singurătate
și poate,
regăsire...
Eu,tu…
O întrebare nerostită
lăsa zeilor
libertatea mândriei.
Eu,tu,
două nimicuri
împletind un simplu strigăt.
Bucuria unei secunde
se înălța stupid
ca un ștreang cu funii de mătase.
Coboram eu,urcai tu…
Mereu nesătui
de minciuna iubirii
sufocate de aerul greu al visurilor.
Două poduri, nu unul,
creștea între noi...
Eu visam pașii trecutului.
Fine amăgiri de tandrețe.
Tu chiar măsurai pașii prezentului,
până la muchia disperării mele
apoi,
săreai peste amănunte.
Într-o clipă erai departe...
Știu doar că...
Simt iubirea
piatră ascuțită alunecând
odată cu lumina...
Rotunjește sufletul
în trepte adânci.
Spiritul fuge spre înalt,
clopot stingând lent tăcerile.
Bătaie prelungă aduce simțirii
oglinda opacă
a adevărului sec.
Arunc falsității
haina zâmbetului.
Dezvelesc visul
deschizând poarta cerului...
Odată,
vei ajunge nor alb
conturând
sensul adevăratei iubiri...
Imposibila înălțare
Alunec în sunetele
desuet atingând
limitele existenței...
Scurg ultimile forme aspre
ale gândului.
Arunc inerției strigătul
sumbrelor trăiri.
Învelesc timpul
în ceara lumânărilor stinse.
Iubesc pietrele râului
în forma perfectă a zbaterilor...
Inutile frământări descopăr
în luminile rampei.
Scena se umple de esențe.
Amețesc.
Zâmbesc nălucirilor,
în unghiurile
imposibilelor idei de înălțare.
Salut cerul.
Închid poarta albastră
și mă retrag cuminte
în cutia în care,
doar palmele
îmi aduc fericirea.
Să mint?
Impasibile gesturi
alunecând în liniștea gândului
Dezghețări repetate ale durerii...
În brațe simt lumina
amorțind încheieturile.
Întind palmele
să-ți caut invizibila aură.
Ești prea departe
să te aud, să te simt.
Acum geamătul surd al iubirii
încetinește răsuflarea.
Se stinge o clipă de înălțare.
Se aprinde focul lăuntricelor frământări.
Nu e supărare, nu!
E doar amar
presărat în fade lovituri
abia resimțite uneori...
Alteori bici
plesnind echilibrul precar al lumânărilor
din nisipul clipelor de bucurie.
Tac.
Nu vreau să spulber bruma de fericire
a secundelor glasului tău
alunecând speranță în inima mea.
Nu vreau să tulbur izvorul prieteniei...
Lumina îmi poartă mereu pașii
în preajma ta.
O las să-mi cuprindă blând chipul,trupul,brațele...
Să izbucnească șuvoi de fericire
spre contururile așternute de gânduri curate.
O liniște nesfârșită lasă în urmă...
Fără umbre,fără pete cenușii înghețate,
arse în flacăra verde
a neputinței.
Aproape departe
Ca o lumină simțeam
umbra timpului
alunecând mângâiere.
Uneori greșeam și simțeam
durere.
Alteori,
înfășuram podoabele secundelor
de fericire,
în ploi.
Una câte una,
lacrimile lor
ștergeau căile nebătute
ale destinului.
Prin coama lor,
pădurile simțeau
vântul schimbărilor
ca o plesnitură de bici.
Printre crăpături,singură,
strecuram
bucuria glasului.
Îmi strigam patimile...
Iubirea aștepta mereu
plină de esențele
fericirii sau durerii.
Clipele se împleteau singure
în miezul ființei,
în miezul lacrimilor,
în mijlocul rugăciunilor
alunecând
în și spre cerul
ascuns undeva
în sufletul meu...
Rămâneam mereu
Eu și Lumina
\"Mine\" era doar umbra...
În derivă
Mă voi scurge tăcere
în firul profund
al neliniștilor mele.
Pe calea luminii
voi regăsi
adâncitele sensuri ale Eu-lui meu.
Singurătatea este unic țărm
iar iubirea,
o iluzie cu rădăcini prea lungi
ca să o pot cuprinde...
Simt teamă
și frigul mă înconjură nemilos.
Devin sămânță în locuri neștiute
aruncată de clipe.
Înfloresc în aer
iar tulpina încovoiată de visuri
abia mai susține corola.
Să mă pierd?
Să mă arunc în uitare?
Să prind picătura de ploaie
sau falsele culori ale fericirii
dăruite odată de răsărit?
Să rămân sau să plec neștiută de nimeni?
Poate într-o zi,
mă vei regăsi pe un dâmb de nisip
și vei încerca
să mă redescoperi...
Îmi vei pune un nume.
Voi râde știindu-te atât de bine...
Tu,
nu vei recunoaște glasul meu
și vei relua jocul sunetelor.
Vom vorbi altă limbă.
Cea a omului și a florii.
Odată albastră,odată albă...
Acum,
galben trandafir.
În derivă...
Vei admira parfumul meu
și poate,
înclinarea plină de eleganță a corolei.
Îți voi spune adio,
când degetele tale
vor aluneca blând pe tulpină,
zdrobind la plecare
și ultimii spini.
Un cuvânt abia susurat
va rămâne încrustat
pe o frunză...
Anne Marie Bejliu
Sunet de piatră
În clopot de piatră
răsună trecutul.
Prezentul frământă
arcuri de sunet.
Iau forma tăcerii
căutând infinitul
și frunzele stei
spre cer se aruncă.
În salturi ce par a fi
zboruri mărunte,
regăsim libertatea cuvântului
frântă.
Din clopot de piatră
răsună chemarea
spre viață sau moarte
Unite contururi
de umbre și șoapte...
Cuțitul taie adânc
Printre degete,
cremene arsă de firave flăcări
alunecă tandru,
înfiorându-mi gândul.
Cuțitul taie adânc
cuvintele nerostite.
Un vârf dispare în sensuri...
Altul, bate tacticos clapele durerii.
Așterne cenușa pe pietrele uitate de izvor.
Pedepsite sunt, de lumină...
Una câte una se adună în cerc.
Frânt arc, luat de ape,
înrobește iubirea în adâncuri.
O frunză împletește nervurile toamnei
în ritmul iluziilor.
Părăsesc dorul pe o creangă de măr.
Uit moartea în cornul lunii...
Plec să-mi aprind țigara de iarnă.
Aleg ritmul singuraticului trunchi.
Îi număr inelele...
Impas
Sufletul meu
a uitat să mai scrie
versuri.
L-am împins spre focul
de mii de ani aprins
într-un ciob de vis...
E timid acum
și pașii îl dor.
Are degetele
umflate de gânduri.
de idei,
de frunze agățate haotic,
ruginind greu...
Din când în când
pocnește un mugur
și speranța
cântă melodia siguranței.
Iluzie optică,
bucuria strănută.
Printre buzele cărnoase
izbucnește câte o floare
de colț,de clipă...
Cerne rouă cerul.
Sita e spartă și viața alunecă grăbită
printre lumini, umbre, crengi...
Să ating luna o clipă...
Armonie să fur
printre genele umede.
Pleoapele să o mângâie
încet, încet...
Descântă-mi…
Descântă-mi gândul!
Va striga lumii că ești piatră...
Fericit, vei lua raza lunii
o vei păstra o clipă în palmă și,
mi-o vei dărui
împreună cu ciobul de sticlă...
Care? Cum?
Nu mai știi că fericirea
se clădește
pe vinele colorate din sticlă?
Din cioburi de lumină și ferestre de durere.
Nu mă păcălește strălucirea.
E trecătoare.
Când lumina fuge în interiorul humei,
ciobul devine doar o pată,
cu reflexe cenușii.
Atunci ziua rămâne noapte și noaptea, zi.
Intră! E liber!
Dar scoate pantofii de dans.
În miez se poartă pasul liber...
Alege ritmul!
Sau, dacă vrei,
urmează sunetul mut.
Sau poate,
creșterea sămânței de iubire
te va adormi sau calma...
Nu contează!
Armonie să fie.
Descântă-mi gândul!
Va adormi odată cu tine
în brațele muntelui
rostogolind idei
pe panta visurilor.
Liber vei fi,
învăluit în lumină...
Inutilitate
Să stai să privești
un spațiu închis
între ziduri înalte
fără ecou...
Să asculți
trosnind în colțuri
ideile
și să pleci,
trântind în umbre
speranța...
Visul închis în palme
furios,
izbucnește în sunete clare.
Cauți să furi
sentimentele false
scrise în forme ciudate
pe fiecare rostogolire
a orelor,
a secundelor de singurătate.
Apăsătoare viață...
Apăsătoare dorință de pierdere
în nisipul cuvintelor.
Un dor de-a pleca
te cuprinde
în fulgerări de lacrimi.
Miroase a carne de înger
cu aripi tăiate uniform.
Scaunul tace
iar degetele amorțite
înșiră pe ața vidului
locurile neștiute
unde tu,
formă fără contur
vei ajunge poate,
într-o zi...
Libertatea de-a fi
Rostogolindu-se-n larg
sunetul crește
odată cu undele mării
înghițit de tăcere.
Te pierzi infinit
într-un spațiu prea strâmt.
Izbucnești simfonie
în albii imense...
Libertatea de-a fi,
vuietul apei atingând
pentru un vârf,
focul nestins
al luminii prea albe...
Într- o clipă te stingi,
rușinat te ascunzi
printre umede fire
ca apoi să revii
mângâiere sau tunet.
Până când
Până când lumina
va uita să mă uite,
voi fi piatră învelită de sărutul apei.
Până când apa
va uita să mă uite,
voi fi nisipul umed călcat de pașii tăi.
Până când
vom uita să uităm,
ne vom fi
picături de ceară străbătându-ne în cuvinte.
Până când sunetul
va uita să mă uite,
voi fi vibrația gândului tău.
O simplă alunecare în alt cer...
Când mă vei fi uitat,
să nu te uiți...
la conturul îndepărtării mele.
Nu mă voi întoarce să te uit.
Voi uita pur și simplu...
Până la urmă…
Ziua,
fântâna îmi citește privirea.
Triste clipe
se adună
în jurul straturilor de piatră.
Furate bucăți
rotund așezate în trupul ei...
Ziduri.
Ziduri de piatră
ucisă, înviată de limpede apă
și...eu.
Eu?
Un stei special
amenajat cu brațe
cerșind picături de viață,
uniform destrămate
în conice vase de lut.
Aspre lumini
varsă cerul
în conturul de piatră.
Și piatră
rămâne cuvântul
în buza secundei.
Același sens.
Mereu același sens
jucat,
pe acoperișul de tablă
încins de apus.
Același joc.
Darabana minciunilor
dansând ritmul
învechitelor temeri...
O singurătate , a doua singurătate
și poate,
regăsire...
Eu,tu…
O întrebare nerostită
lăsa zeilor
libertatea mândriei.
Eu,tu,
două nimicuri
împletind un simplu strigăt.
Bucuria unei secunde
se înălța stupid
ca un ștreang cu funii de mătase.
Coboram eu,urcai tu…
Mereu nesătui
de minciuna iubirii
sufocate de aerul greu al visurilor.
Două poduri, nu unul,
creștea între noi...
Eu visam pașii trecutului.
Fine amăgiri de tandrețe.
Tu chiar măsurai pașii prezentului,
până la muchia disperării mele
apoi,
săreai peste amănunte.
Într-o clipă erai departe...
Știu doar că...
Simt iubirea
piatră ascuțită alunecând
odată cu lumina...
Rotunjește sufletul
în trepte adânci.
Spiritul fuge spre înalt,
clopot stingând lent tăcerile.
Bătaie prelungă aduce simțirii
oglinda opacă
a adevărului sec.
Arunc falsității
haina zâmbetului.
Dezvelesc visul
deschizând poarta cerului...
Odată,
vei ajunge nor alb
conturând
sensul adevăratei iubiri...
Imposibila înălțare
Alunec în sunetele
desuet atingând
limitele existenței...
Scurg ultimile forme aspre
ale gândului.
Arunc inerției strigătul
sumbrelor trăiri.
Învelesc timpul
în ceara lumânărilor stinse.
Iubesc pietrele râului
în forma perfectă a zbaterilor...
Inutile frământări descopăr
în luminile rampei.
Scena se umple de esențe.
Amețesc.
Zâmbesc nălucirilor,
în unghiurile
imposibilelor idei de înălțare.
Salut cerul.
Închid poarta albastră
și mă retrag cuminte
în cutia în care,
doar palmele
îmi aduc fericirea.
Să mint?
Impasibile gesturi
alunecând în liniștea gândului
Dezghețări repetate ale durerii...
În brațe simt lumina
amorțind încheieturile.
Întind palmele
să-ți caut invizibila aură.
Ești prea departe
să te aud, să te simt.
Acum geamătul surd al iubirii
încetinește răsuflarea.
Se stinge o clipă de înălțare.
Se aprinde focul lăuntricelor frământări.
Nu e supărare, nu!
E doar amar
presărat în fade lovituri
abia resimțite uneori...
Alteori bici
plesnind echilibrul precar al lumânărilor
din nisipul clipelor de bucurie.
Tac.
Nu vreau să spulber bruma de fericire
a secundelor glasului tău
alunecând speranță în inima mea.
Nu vreau să tulbur izvorul prieteniei...
Lumina îmi poartă mereu pașii
în preajma ta.
O las să-mi cuprindă blând chipul,trupul,brațele...
Să izbucnească șuvoi de fericire
spre contururile așternute de gânduri curate.
O liniște nesfârșită lasă în urmă...
Fără umbre,fără pete cenușii înghețate,
arse în flacăra verde
a neputinței.
Aproape departe
Ca o lumină simțeam
umbra timpului
alunecând mângâiere.
Uneori greșeam și simțeam
durere.
Alteori,
înfășuram podoabele secundelor
de fericire,
în ploi.
Una câte una,
lacrimile lor
ștergeau căile nebătute
ale destinului.
Prin coama lor,
pădurile simțeau
vântul schimbărilor
ca o plesnitură de bici.
Printre crăpături,singură,
strecuram
bucuria glasului.
Îmi strigam patimile...
Iubirea aștepta mereu
plină de esențele
fericirii sau durerii.
Clipele se împleteau singure
în miezul ființei,
în miezul lacrimilor,
în mijlocul rugăciunilor
alunecând
în și spre cerul
ascuns undeva
în sufletul meu...
Rămâneam mereu
Eu și Lumina
\"Mine\" era doar umbra...
În derivă
Mă voi scurge tăcere
în firul profund
al neliniștilor mele.
Pe calea luminii
voi regăsi
adâncitele sensuri ale Eu-lui meu.
Singurătatea este unic țărm
iar iubirea,
o iluzie cu rădăcini prea lungi
ca să o pot cuprinde...
Simt teamă
și frigul mă înconjură nemilos.
Devin sămânță în locuri neștiute
aruncată de clipe.
Înfloresc în aer
iar tulpina încovoiată de visuri
abia mai susține corola.
Să mă pierd?
Să mă arunc în uitare?
Să prind picătura de ploaie
sau falsele culori ale fericirii
dăruite odată de răsărit?
Să rămân sau să plec neștiută de nimeni?
Poate într-o zi,
mă vei regăsi pe un dâmb de nisip
și vei încerca
să mă redescoperi...
Îmi vei pune un nume.
Voi râde știindu-te atât de bine...
Tu,
nu vei recunoaște glasul meu
și vei relua jocul sunetelor.
Vom vorbi altă limbă.
Cea a omului și a florii.
Odată albastră,odată albă...
Acum,
galben trandafir.
În derivă...
Vei admira parfumul meu
și poate,
înclinarea plină de eleganță a corolei.
Îți voi spune adio,
când degetele tale
vor aluneca blând pe tulpină,
zdrobind la plecare
și ultimii spini.
Un cuvânt abia susurat
va rămâne încrustat
pe o frunză...
Anne Marie Bejliu
Pe textul:
„Cronica Cenaclului de Seară din 30.06.2007" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
ContextRegret ca nu puteti ajunge in Bucuresti, si cat de repede va fi posibil am sa incerc sa gasesc o solutie pentru postarea textelor. Desigur nu pot sa abuzez de site-ul poezie .ro , iar alt site cu obiect literar nu are sens sa mai facem ca si asa este inflatie. :) dar vom gasi o solutie pentru a rezolva aceasta problema . Va multumesc ptr vizita aici iar daca pasii va vor purta prin bucuresti va asteptam si la cenaclul de seara.
Pe textul:
„Cronica Cenaclului de Seară din 23.06.2007" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
ContextMultumesc domnule G.B.D. pentru atentionare..:) doar dintr-o greseala de tst s-a intamplat ca data sa fie modificata. am reparat mica inadvertenta..:)
Pe textul:
„Invitație la Cenaclul de Seară" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
ContextImi cer scuze pentru greseala.. vina este doar a mea! informatia ajunsa la mine a fost corecta dar am dictat gresit secretarei.. oricum cartea a fost prezentata si in Cenaclul de seara.. felicitari d-le Cristian..
Pe textul:
„Cronica Cenaclului de Seară din 09.06.2007" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
ContextDomnisoara Andreea B. daca ati inteles unde se tine acest Cenaclu de Seara.. restul este floareee la ureche.:) Asa ca asezarea in pagina nu are nici o relevanta.. Informatiile sunt explicite si la obiect. Te asteptam sa te convingi. Sanatate.
Pe textul:
„Invitatie la CENACLU!" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
Contextda cateodata e pacat cand vezi scriitori care pleaca, care uita de unde au plecat. nu-i asa?
dar ceea ce conteaza in general e faptul ca sunt cu totii poeti, iar o gura de oxigen adusa de orice lansare de carte, indiferent de valoare, indiferent a cui e, indiferent pe ce site activeaza autorul, face bine literaturii romane.
mersi de semn Liviu, stiam ca apreciezi astfel de gesturi.
dar ceea ce conteaza in general e faptul ca sunt cu totii poeti, iar o gura de oxigen adusa de orice lansare de carte, indiferent de valoare, indiferent a cui e, indiferent pe ce site activeaza autorul, face bine literaturii romane.
mersi de semn Liviu, stiam ca apreciezi astfel de gesturi.
Pe textul:
„Cronica Lansării de Carte din Librăria Diverta" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
ContextAtat de frumos o spuneti dragii mei incat aproape ca imi vine sa imi dau stelutza...::))Vorbim dragii mei, vorbim..
Si.. INGERUL sa fie cu noi,,:)
Si.. INGERUL sa fie cu noi,,:)
Pe textul:
„ATENÞIE! Se PetreC îngeri!" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
Contexte buuna rau..:) nu a comentet nimeni ptr ca este ori un text foarte bun ori un text foarte prost dar avand in vedere ca eu nu scriu texte proaste concluzia o poti trage si singur..:) La buna vedere..:)
Pe textul:
„Cruce cu magnolii" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
Contextvezi ca pe langa santuri nu ducem lipsa de \"bodegi\"...si s-a cam impamantenit obiceiul sa bei mai bine doua sute de adio-mama cu 6000 suta decat sa cumperi doua paini la acelasi pret..:(
Pe textul:
„Identitate greșită 1" de Bogdan Gagu
0 suflu
ContextAvalansa de imagini.. \'coerente in incoerenta lor\' ca sa citez un viitor clasic..:) . Prea multa luciditate.. am avut de departe senzatia unui dus rece.Apropos de dus rece.. :) \"o scenă de moarte în care te spânzuri prin șanț
că nu ducem lipsă
radio șanț emite zilnic pe frecvențe scurte\' cred ca repetitia ar trebui cumva mascata in alta sintagma.
Imaginile sunt legate, discursul nu schioapata, verbul puternic, ritmul curgator. In principiu un text social conturat,sarcastic, alert si avand ingredientele necesare pentru a primi titlul de poem.
că nu ducem lipsă
radio șanț emite zilnic pe frecvențe scurte\' cred ca repetitia ar trebui cumva mascata in alta sintagma.
Imaginile sunt legate, discursul nu schioapata, verbul puternic, ritmul curgator. In principiu un text social conturat,sarcastic, alert si avand ingredientele necesare pentru a primi titlul de poem.
Pe textul:
„Identitate greșită 1" de Bogdan Gagu
0 suflu
ContextPoem dens, creat respectand prozodia, rima buna,figuri de repetitie utilizate pentru redundanta ideii centrale.Poem reusit care asigura o lectura placuta si relaxanta. Regret ca am auit prea tarziu de eveniment. As fi venit cu mare placere. L cat mai multe poeme de acest gen.
Cu respect,
Cu respect,
Pe textul:
„a catedralei grea singurătate" de Ovidiu Oana
0 suflu
ContextVersificatie simpla, ludica, fara conotatii deosebite. Ca sarja de atelier aproape acceptabil, ca text poetic .. ne mai gandim...
Sunt consternat de faptul ca au intrat foarte multi colegi de-ai nostri ca sa \"comenteze\" acest text, dar nici unul nu sesizeaza dezacordul flagrant sin strofa a doua.Ba chiar Maria Jindiceanu \'remarca\' strofa cu pricina..
Stimati colegi va recomand o lectura mai atenta \"al textului\" pe care il comentati - zice-se - laudativ.
Laura un pic mai multa atentie la modul in care postezi textele.
Sunt consternat de faptul ca au intrat foarte multi colegi de-ai nostri ca sa \"comenteze\" acest text, dar nici unul nu sesizeaza dezacordul flagrant sin strofa a doua.Ba chiar Maria Jindiceanu \'remarca\' strofa cu pricina..
Stimati colegi va recomand o lectura mai atenta \"al textului\" pe care il comentati - zice-se - laudativ.
Laura un pic mai multa atentie la modul in care postezi textele.
Pe textul:
„cula balaurului" de Laura Cozma
0 suflu
ContextAm sa incep cu Daniel .. nu am avut niciodata placerea -pana acum- sa lecturez textul pe care domnia ta il postezi aici. este probabil o asemanare intamplatoare. Sunt atat de multi cei care scriu incat se pot intampla si astfel de lucruri. eu nu sunt genul de poet care sa plagiez si mai mult decat atat poemul face parte dintr-un ciclu , destul de lung din care am sa public pe acest site cam jumatate cu toate ca nu hotarasem mai de mult asa ceva.interesant este ca poemul meu este scris cam tot in acea vreme 2003-2004 in prima sa forma.
oricum cele doua texte , al meu si al poetului caruia nu ii dai numele(pacat!) demosnstreaza doua variante ale aceleiasi idei . Sunt doua \'crime \' care sustin poetul. :)multumesc de atentionare..
Hannna , necredincioasa blanda..:) multumesc de trecere si de aprecieri azi postez pictorul.::))
La buna vedere..
oricum cele doua texte , al meu si al poetului caruia nu ii dai numele(pacat!) demosnstreaza doua variante ale aceleiasi idei . Sunt doua \'crime \' care sustin poetul. :)multumesc de atentionare..
Hannna , necredincioasa blanda..:) multumesc de trecere si de aprecieri azi postez pictorul.::))
La buna vedere..
Pe textul:
„Astăzi am omorât un poet." de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
Contextde departe ceea ce domnia ta spui in acest pamflet este un lucru care se intampla des in Romania si de foarte multa vreme. Se fac piramide de scriitori care se \'ridica\'unul pe altul , se aduleaza , isi dau replici mai mult sau mai putin acide incercand pe aceasta cale sa formeze un grup cu speranta ca vor atinge candva notorietatea.
PROPUNERE: SA II NUMIM PE TOTI CEI CARE SE INSCRIU IN ASTFEL DE \'CURSE\' BANALE DE VANARE A CELEBRITATII, CARE ISI FAC \'DE DIN VIATA\' PREMII CU NUMELE LOR SAU ALTE ASEMENEA LUCRURI \'afetei\' . UN afete AR FI OMUL CARE ISI CAUTA CU DISPERARE NEMURIREA::)) SAU \'LOCUL IN ISTORIA LITERATURII\' APELAND LA MIJLOACE CARE IN FAPT II DEMONSTREAZA NEPUTINTA.BINE LA DEFINITIE SE POATE LUCRA MULT PTR A CUPRINDE ANSAMBLUL INTREG.
afete, afetei, afetism ,afetisme, afetizare,
LISTA ESTE DESCHISA.
AM SCRIS CU CAPS PTR A FACE DIFERENTA...:)
PROPUNERE: SA II NUMIM PE TOTI CEI CARE SE INSCRIU IN ASTFEL DE \'CURSE\' BANALE DE VANARE A CELEBRITATII, CARE ISI FAC \'DE DIN VIATA\' PREMII CU NUMELE LOR SAU ALTE ASEMENEA LUCRURI \'afetei\' . UN afete AR FI OMUL CARE ISI CAUTA CU DISPERARE NEMURIREA::)) SAU \'LOCUL IN ISTORIA LITERATURII\' APELAND LA MIJLOACE CARE IN FAPT II DEMONSTREAZA NEPUTINTA.BINE LA DEFINITIE SE POATE LUCRA MULT PTR A CUPRINDE ANSAMBLUL INTREG.
afete, afetei, afetism ,afetisme, afetizare,
LISTA ESTE DESCHISA.
AM SCRIS CU CAPS PTR A FACE DIFERENTA...:)
Pe textul:
„protest" de Cosmin Dragomir
0 suflu
Context