Poezie
Perpetuu 2
1 min lectură·
Mediu
Privește , zorii!
Faraoni cu doruri istovite
lăsând pocale tinere
si uituce pe pragul
nopții deghizate in nesomn.
Vulcan astenic,
Ornicul se-mpreunează
Cu matca frigului.
Am mai trecut , cândva ,
pe aici. Acolada pasului.
Din arena tâmplelor tale,
Muribunde
Soarele întinde o aripa!
Asfințitul se scufunda
Intr-o amfora blonda,
Cu rotunjimi viclene.
Pocal tanar si uitat
In pragul altei nedormiri.
013564
0
Zorii, faraoni cu doruri istovite
acolada pasului
rotunjimi viclene
frumos, Domnul meu, frumos...