Poezie
Ruga la templu
1 min lectură·
Mediu
Mi-e tema,Doamna,teama
ca nici o curgere bruneta
nu ma mai baga-n seama
in trecerea-mi adiacenta.
Nici un aed nu ma mai canta
prin prafuitele gazete
de cand cerneala mi se zvanta
uitata printre negre plete.
Mi-e teama,Doamna,grea
parca-i o plapuma de lut
si ma cuprinde,Doamna,rea
cand intru vinovat in rut
si-mi rataceste teama,Doamna,pasul
sub umbra unei dimineti,
nici nu mai stiu cat este ceasul
si cant cu trubadurii beti:
mi-e teama,Doamna,teama
ca de te mai contemplu
am sa ajung,de buna seama,
genune cu miros de templu.
Mi-e teama,Doamna draga,teama
desi,pe undeva,traim aceeasi drama...
012.601
0
Esti (alaturi de Laurentiu si revenirea Angelinei) unul din cistigurile evidente ale sitului in ultima vreme.
Ai har si condei,drumul spre un \"Boom\" literar iti este deschis.
Te sfatuiesc sa mergi mai departe, sa publici si sa iti incerci puterea si in lumea paper based( asta cu paperul am zis-o sa crape Pruteanul zis zacusca zis cadru de bicicleta sau mai pe scurt Spargatorul de beciuri spaima gospodinelor)
Ai reusit abordarea poetica dar cum am mai spus-o si altcuiva acest\"Doamna\" duce cu gindul la Dinescu. Fara nici o aluzie.
Insa asta e cind pune cineva patent pe o expresie (vezi si Memento Mori) .
Nu lua de rau ce spun sunt doar divagatii.
Ideea e ca imi placi si ma bucur ca esti aici
Cu bine