Poezie
Vis
1 min lectură·
Mediu
Vis
E noapte si sunt singur in odaie,
Peretii reci si goi nu ma inspira;
Si totusi ard cu totu-ntr-o vapaie,
Iar inima imi plange, imi suspina...
Privind pierdut pe albul rece,
Zambesc: aud pasi pe covor,
O mana simt prin par cum trece
Si alta ma cuprinde-ncetisor.
Esti tu - te recunosc din cel sarut
De dragoste si daruire,
Pe care nu demult l-am cunoscut
In clipele dragi de iubire.
Printr-o imbratisare patimasa
- Cat de sublima desfatare! -
Ai ridicat in mine-o avalansa
De simtiri tulburatoare...
Un zgomot insa ma trezeste
Si vad din nou peretii reci.
Din nou cu timpul lupt orbeste
Asaltat de ganduri seci.
Nemiscat de-o vesnicie-s parca,
Simt secundele cum curg;
Astept clipa-ndepartata
Can te voi vedea-n amurg.
001.625
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Prostu' satului
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Prostu' satului. “Vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/prostu-satului/poezie/1762076/visComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.