Copleșit de multitudinea sunetelor ce-l acaparau precum o rafală, străinul în teniși cu bandă albă, s-a așezat lângă gardul viu și s-a întins cât e el de lung pe trotuarul ce acum îi servea drept loc
Două libertăți suntem și
Dragostea nu e o umilință.
Nu vreau să te copleșesc precum și
Să-ți limitez viața la a mea ființă.
Nici o bucurie n-aș avea să am alături
Un prizonier, un fals
Apleacă urechea spre apă și ascultă cum a luat ființă existența .
Ascultă forfota evoluției și privește concluzia .
Îngână sunetul, sunetul din lăuntru-ți,
Și adulmecă-ți ființa.
Abuzează de
Din albul monocrom răsar culori,
Răsar lumi, legende și zboruri de cocori.
Din albul monocrom învie nimicul
Învie gândul, veșnicie răsărit de flori.
Ai să rămâi etern, prin aceste rânduri,
Ai
Deșertăciunea își are valoare
În ochii celor ce știu privi,
Dincolo de știute morale
Înfăptuite în închipuiri.
Mai știm NOI binele din rău?
Mai înțelegi nepotrivirea ?
Concluziilor fără
Eu: undeva pe acest pământ asemuit cu un glob, există un copac de aceeași vârstă cu mine. El în fiecare zi își întinde crengile spre soare precum eu mâinile spre zeii gândurilor mele. Crește în
Și fiecare știe ce-i tăcerea
Și fiecare stă în ea
Că doar atunci atingi plăcerea
Și bei a cuvântului ... seva
Și te întorci și tot privești
Cu ludice priviri și știi
Că te-nțeleg, da! din
Visul diurn îmi readuce înaintea ochilor o imagine ce nu o voi pierde niciodată deoarece a rămas înrămată pe pelicula fotografică a amintirilor. Cum EU sunt mamă și tată Universului meu, voi începe
Cine sunt eu sau cine ești tu ... sunt întrebări puse de mii de ani de toți filosofii lumii ce au cutreierat Pământul în toate cele 3 direcții (lungime, lățime înălțime) și au încercat să găsească
Deci ? ce-i de făcut când fantomatice contururi se plimbă prin vălul ceții ce s-a priponit de oraș și acum împarte imagini nemaivăzute de ochii celor ce nu au ajuns încă în casa sufletelor lor
Bucăți de noapte stau proptite pe coline
Adie a miros de zâmbete, ... e bine.
Înec surde cuvinte despre tine,
Că deja mi-e dor de doi, de ... ...
Discul lunii mi se-arată în
Dintr-o aglomerație de vise, împlinite sau nu și idei ce au avut un rezultat pozitiv sau nu, renasc eu, de fiecare dată când o nouă idee sau un nou vis îmi ocupă infinitul spațiu al înțelegerii.
Perspectiva din care privim lucrurile diferă de la o entitate umană la alta. Sistemele de valori diferă funcție de mediul în care deschidem prima dată ochii în această lume, palpabilă, pe care
Picură din streșini, picură din cer
Plouă în Ianuarie, plouă, e-un mister,
De ce oameni de zăpadă nu-s
De ce din cer păcatele s-au scurs.
Sunt oamenii ce din lut se nasc
Și-n lut se-ntorc,
PN