Mediu
La răscrucea dintre vremuri
s-a ivit din colțuri negre
Din eterne ,dense neguri
tu ,fata ce mă-nțelege
Doar tu , iubire și-alinare
Doar zambete și ispitiri
Fecioara ce apare-n zare
Un El – Dorado de trăiri
Chiar nu gîndeam că triste zile ,
Cerul senin îmi vor întuneca
Că săgetezi călcîiul lui Ahile
Că poarta inimii vei fereca
În viata mea era doar dulce soare
Și chipul tău mă lumina pătrunzator
Metamorfoza ta mă arde ,doare
Azi ești un simplu impostor
Îmi ceri să refuz nemurirea
să nu-mi străluce soarele din nori
Îmi ceri sa nu cunosc iubirea
Sa fim ce-am fost dintîi ,doi amatori
Să sfîrtecăm eternul absolut
Cînd tu imi spui să fim prieteni
Si printre lacrimi accept mut
Cînd spui sa fim iar simpli gemeni
Sufletul meu acum e freamăt răvășit
Tainic aspir la o pasiune fulger
cand numele-mi aud profund șoptit
de pe buze de înger
La răscrucea dintre vremuri
00884
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Proca George Alexandru. “La rascrucea dintre vremuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/proca-george-alexandru/poezie/1829272/la-rascrucea-dintre-vremuriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.