Poezie
Pim
1 min lectură·
Mediu
Pim se grăbește spre poarta cetății
Dorind să ajungă la marele han.
Acolo va găsi virtutea dreptății
După ce-a trăit doar în chin și scandal.
Însă ce să vezi?Călare pe cal,
Încearcă să plece în grabă,s-ajungă,
Dar din față vine un om-animal
Vroind cu pumnalul în piept să-l străpungă.
Atunci bietul Pim își ia strâns o pușcă
Prinsă în șaua în care se ținea
Și pe loc ochește.Fiara dă să fugă
Dar glonțul ajunge,lovind inima.
Din pieptul monstrului,a fiarei umane
Pim vede cum iese un demon turbat,
Un spirit ce avea și coadă,și coarne,
Un demon venit din Iadul necurat.
"O viață întreagă tot m-ai chinuit
Tu,demon plecat din Infernul cel negru!
Acum a venit chiar și al tău sfârșit
Căci crucea de-argint îți va da un exemplu!"
Scoțând crucifixul de argint sfințit,
Pim pe loc l-aruncă spre demonul negru.
Deodată,diavolul dispare subit
Iar Pim devine iarăși un om integru.
002.164
0