Poezie
Cateva pareri
2 min lectură·
Mediu
Din lutul fără viață se naște primul om
Mânat de-a lui consoarta el caută în pom.
De-atunci Adam și Eva nu au mai stat în Eden
Si-ntreaga omenire a avut răul prieten.
De-atunci ne chinuim între bine și rău
Și ne rugăm cu lacrimi la bunul Dumnezeu
Însă El nu ne iartă, blestemul este mare
Și de sute de veacuri din el n-avem scăpare.
Cu fiecare rău, cu fiecare pată
Lăsată de un om față de a lui soartă
Păcatele se-aduna,tot cresc și se-nmultesc
Încât e utopie lăcașul cel ceresc.
Luptând cu rațiunea pentru-a atinge cerul
Să faci o încercare de-a dezlega misterul
Ființei și a firii din acest univers
Nu ajungi nicidecum la oarece consens.
Bosomul Higgs din fizici,particula de bază
Din care-a pornit totul.E ipotetic,lasă!
Fizică nucleară și chiar și cuantică
Transpuse din idee de om în practică,
Acesta încercând prin oricare mijloace
Cu puterea divină nițel ca să se joace.
Toate acestea însă I se-ntorc împotrivă
Și iar se indoieste,și iar e în derivă. ..
Că totu-i relativ este un fapt concret,
Ceea ce a spus Einstein e adevăr, e cert.
Însă doar prin știință nu poți ca să ajungi
În Edenul cel veșnic și din pom să mănânci.
Poate în viitor noi vom zbura prin stele
Și vom putea afla ale firii mistere.
Deocamdată însă depindem de pământ
Și-avem cu Dumnezeu de-a pururi legământ.
002.375
0