De ce imi spui ca sfarsitul e doar...
SFARSIT?!
De ce-mi arati doar becul ars de la veioza
Si omiti universul oglindit in ledurile colorate?!
De unde-atata inspiratie
Cand imi vorbesti despre
Ma chinuie o intrebare
Oare cata fericire poate incapea intr-un suflet?
Oare o fi ca valiza mamei
-Neagra-
In care se-ndesau,pe langa bluze si ciorapi
Iluzii
In zilele in care tata
Se invartea
Lumea e atat de aglomerata
Si totusi,pare-atat de goala...
Iar cerul e mereu albastru
Si totusi, pare-atat de gri!
Iarba - atat de verde cand prinde colt
Si totusi,parc-ar fi complet
INCREDEREA e ancora pe care tu mi-ai smuls-o din suflet
NEMURIREA e,defapt,imposibilitatea de-a se curma suferinta
DRAGOSTEA este doar inceputul oricarui sfarsit
RAMURA e ceea ce se-ndoaie in
