Poezie
Bunicii
1 min lectură·
Mediu
Barbă deasă şi albită
Şi multe brazde pe frunte,
Păr cărunt şi mâini trudite
Parcă au clădit un munte.
Alături alţi ochi, albaştri
Şi nişte mâini mult muncite
Un obraz uscat de vreme
Şi nişte plete cărunte.
Împreună stau pe prispă
Şi privirea li departe,
Stau pierduţi în gânduri parcă
În locuri acum deşarte.
Stau alături şi aşteaptă
Nu se mişcă din pridvor
Speră să bată la poartă
Vreun nepot adus de dor.
Aşa-mi închipui bunicii
Şi ai mei şi-ai tăi şi-ai lui:
Ei sunt nelipsiţi din lume
Sunt pe veci ai locului.
00579
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Prigoana Nadia-Cosmina. “Bunicii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/prigoana-nadia-cosmina/poezie/14150349/buniciiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.