Poezie

România

1 min lectură·2 decembrie 2018

Mediu

Avem Carpați și mare,

Podișuri și câmpii:

O țară minunată

Și fluvii de prostii.

Aveam păduri pe coaste

Și grâne pe ogor,

Acum avem doar cioturi

Și iarbă pe răzor.

Aveam conducători

Ce drepți stăteau în față,

Acum avem doar „lideri”

Ce râd pe sub mustață.

Aveam respect pe lume,

Respect pentru vecini,

Acum avem doar fițe

Și ne cam dăm ‚străini’,

Străini ce-au fost afară

Și nu mai știu română,

Că au lucrat departe

Un an sau chiar o lună.

Și noi am fost odată

Ce nu mai suntem azi.

Atunci ce putem cere

De la niște bieți brazi?!

Al căror rol pe lume

Este să crească înalți,

Pe când al nostru este

Să ne avem ca frați.

Căci frații nu se-njură,

Nu se lovesc în spate,

Ci merg mână în mână

’nainte spre dreptate.

00928

Prigoana Nadia-Cosmina. “România.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/prigoana-nadia-cosmina/poezie/14133892/romania

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.