plugul cunoașterii

Ca un țăran în opinci Am arat, cu ecuațiile mele, câmpiile Universului. Creionul s-a rupt în pământul pietros iar seceta mi-a veștejit ideile ce dădeau să apară. Am rămas singur și privesc pământul sterp, Unde nici măcar o idee nu a răsărit, Să spun că e a mea. Ce folos îmi spun, Și plâng de deznădejde, cu miile de țărani dinaintea mea, ale căror oase le-am întors cu plugul cunoașterii.