Postolachi Ana

Stâlpurile înalte în formă de pahar alungit / o felie de lămâie înfiptă în capăt în formă de ceas / ferestrele s-au transformat în nişte picioare lungi de flamingo / legate între ele cu sfori iluzia

Un dor cumplit ce vine din adincuri, prin bezna inceata a amintirilor mele, par covirsita de un suflet prea linistit si seducator.O, melancolia purtatoare de dispozitie, esti foarte binevenita in

\"Poate\" Contagioasa-i clipa de crescendo Minutioasa e gindirea mea Poate imi voi regasi talentul Pierdut recent in ameteala ta Poate se va-ntimpla nenorocirea Dar stii, cu caracter mai

\"Cadere\" Ridic o mina si deschid pleoapa Incerc sa vad ceva mai bun, E rezistent, rup pinza dintre veacuri Ce imi framinta sufletul nitel Caderea...ma copleseste-n forfotari Care ma iau cu

“Toamna” Ce farmec adie usor gindul Strapuns cu-ncetineala anotimpul Clipa de rivalitate, ne-a venit Toamna…ginduri triste a alcatuit E frumos, e viata, e aer, e bine… Ma plimb…singura, incerc

Iubesc ploile, tainice caderi Ma cațăr spre mal Si-n cerc sa mai cred Iubesc in tacere Si tot ce-mi doresc E sa spun, ma prefac...incerc sa vorbesc... Adulmec, ingin, parere in bezna Probabil