Hai hui prin abis

sunt foarte multe imagini, tari, poate chiar agresive, unele se sufoca/bruiaza unele pe altele, cateva versuri pot fi izolate din \"amalgam\", eventual avute in vedere pentru alt text: \"fostul pântec, fosta mama,
fostul sân - fagur și stup\", \"milosteniei într-un fulger rânjit
ca un Hrist spânzurat în formă de “ Y “ \", daca ai adauga si ceva zone goale, de respiro, texetelor tale, lasand cititorul sa \"digere\" mesajul pe care incerci sa-l transmiti, ar fi in avantajul tau.

Structura cadrului, imagistica, perspectivele inobservabil implementate ale interiorului eu-ului liric și tehnica atestă scrierea asumată, atentă, matură a autorului iar trecerile prin sentimente și inducerea diferitelor stări sunt considerente pentru care aș citi poeziile tale. Asemenea elemente stăpânite cu grație se întâlnesc rar, poezia ta îmi aduce aminte de E. T. A. Hoffmann și al său roman \"Elixirele Diavolului\" și chiar mă întrebam dacă are vreo legătură pentru că perspectiva abisală și aruncarea în el seamănă oarecum, doar finalul tău salvează din încrâncenarea ulterioară printr-un fel de joc asumat, călătorie pe muchie de abis (să mă exprim așa). Foarte bună tehnica și tăierea versului, subliniez acest lucru încă o dată, îndeajuns cât să nu cadă în parte expunerii personale ci să fie un stimulent și joc pentru cititor, bine închegat și respirabil. Părțile nereușite sau minusurile au fost bine surprinse de către Olga, te aștept cu alte texte și îți urez bun venit, Darius.