Ploaia de lacrimi

de Andreea Popovici

1 min lectură·22 mai 2008

Mediu

Trec zilele în grabă

Afară plouă iară,

Scriu pe foaia asta albă,

Cum cade picătura clară,

Din ochii triști, fixați afară,

La ploaia ce cădea,

Și cade alta iară,

Se desfășoară în mintea mea,

Amintirea încă vie,

Ce leagă altele de ea.

Și când durerea se adună,

Curg toate-n ritm cu ploaia

Și spun durerea...

Copilului din mine, uitat în timp

În copilăria netrăită,

Ce plângea cum plânge-acum.

Nici ploaia de afară,

Nici cea de lacrimi, care curg si azi,

Nu lasă liber sufletul de răni

Și-l face să îl doară iară.

Să fiu din nou copil aș vrea,

Să schimb tristețea-n fericire,

Să retrăiesc din nou copilăria,

Cu zâmbetul si jocul, alături de copii,

Să cânt, să simt adolescența,

Să întâlnesc din nou iubirea,

Să fii mamă lângă mine,

Să fim din nou cu toții o familie,

Să fie atâta fericire în jur

Și în sufletele noastre,

Câtă tristețe a fost, până astăzi.

00993

Popovici Andreea. “Ploaia de lacrimi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popovici-andreea/poezie/1784244/ploaia-de-lacrimi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.