Dor de viata
Inima scuturată de praful nemuririi Acum se stinge încet Într-o cană cu aer fermentat Zilele mele s-au sfârșit Nemurirea m-a păcălit Mi-e dor de zilele în care am înviat
O zi de primavara
Soarele înfierbântat în zorii zilei Și-a trimis razele răsfățate spre pământul umed Lacrimile reci ale unei ploi de primăvară Au spălat trupul îmbătrânit al pământului moale Și au sters păcatele
Alta lume
Îmi ridic privirea îmbătrânită O arunc în valurile reci ale cerului Și o pierd printre paiele unei raze de soare Gândul alunecă tiptil ca o sclipire de lumină Și-mi zgârie visul închis cu
Meditatie
Ura întregii lumi s-a revărsat asupra mea Mă uit în sus în jos oriunde Văd doar ură și iar ură Ochii mei obosiți și uscați de lacrimile de foc Au plătit cu ultimii bănuți rămași Ca pleopele
Ochii
Mici ochi de lumina roșie vegheaza noaptea Voci ascunse-n infinit vorbesc și nu le auzim Spirite privesc miloase spre pământul mediocru Pe pământ păcatele fac pui ca fiarele Sunt ochi
