Popescu Marian

"Când trebuiau să-și mute căsuțele din calea soarelui, se mișcau atât de încet, încât mai repede ajungea umbra copacilor la ei decât ei la ea."
"Când trebuia să-și mute" e bine. Ce naiba, vorbești ca Băsescu? Ãla-i marinar, are voie. Apoi "poți rămâne fără mai mult decât cochilie", e puțin improprie exprimarea. Copilul căruia îi este adresată povestea, va fi cu siguranță derutat. Eu aș fi optat pentru "Poți pierde mai mult decât o cochilie". Povestirea e interesantă și scrisă cu înțelepciune.

Florentin, lucrarea ta aduce mai mult cu un eseu. Nu are nimic comun cu teatrul. Ca eseu este interesantă.

E atata liniște
că se aud tramvaiele
lovindu-se de Labiș


zicea Cărtărescu în tinerețe
când colinda cu Nino și Traian
cârciumile Bucureștilor

Un amestec de jurnal intim, observații care se vor proză liberă dar nu sunt, poezie și totul ia numele de teatru. Putea să-i zică scriere duhovnicească. Tot atât de mult are tangență cu teatrul.