Ascultand ce spuneai
Mi-am acoperit ochiul drept
C-un văl de mister, cinci degete reci
Ratacita in amnezie, pleoapa se zbatea
Echilibrul universal era pierdut...
Lucida, neclintita,
Ecou al unui vis ermetic,
Mi-ai tulburat eternul calm.
Valuri se-nlantuie frenetic,
Furtuna a compus un psalm
Intreaga mare tipa
Timpanul mi-l strapunge
Cinic, fumezi o pipa
Se spune ca nu putem pretui ceea ce avem decat dupa disparitia acelor lucruri/persoane/momente din viata noastra... Da, a gresi este omeneste, nimeni nu poate contesta acest adevar universal, dar
PG