Poezii

Ca o furtună ți-e dragostea Când în brațele-ți vânjoase Cu putere mă zdrobești. Ca un tunet îți e glasul Când șoptindu-mi tu îmi spui Cât de tare mă iubești. Ochii-ți fulgere

Cu ochii goi ma uit la cer. Stelele lucesc si-n explozia lor nu licareste nicio raza de speranta. Luna s-a patat de sange. Sta sfidatoare cu arma la vedere si n-o inchide nimeni. Carul si-a

Ma-ndrept cu pasi domoli spre-o negura orbitoare. Ce fina-i moartea inimii infipta-n spini de durere... Parfumul unui trandafir ma tintuieste-n drum. Sa ma intorc sau sa mai plec? Senina balta

Am prins-o și degrabă am închis-o. Ne-am luptat, deși chiar mi s-a predat. E doar a mea, acum mi se pare-așa aievea. E închisă-mi în inimă cu-o cheie de patimi. A ta a fost, prizonieră

Cu fruntea-mi plină de gânduri, Inima-mi plină de dor, M-avânt în lume prin friguri Să te caut de zor. Sau poate că te-am găsit demult, Dar tu nu cred că vezi. Te-neci în orgoliul cel

Cuprinsă de-ntuneric stau singură in așteptare - și aștept... Aștept un gând s-ajungă - s-ajungă un gând de-al tău la mine... Aș vrea să fii acum cu mine - să fii pe veci cu

O umbră se așterne pe perete. E-naltă,zveltă,dezvăluie o siluetă ce mi se pare foarte cunoscută. Cu mișcări așa de sibiline se apropie ușor,mă cuprinde-ncet de umeri și mă strânge calm la

Tu,dulce rază de lumină, suavo, vin\' de mi te-așează peste pleoape. Nu te teme,tu,rază pură, cristalino, trezește-mă încet și nu mă orbi. Așterne-mi sărutarea lui dulce, trimisă prin

Ai pribegit poate destul, copil al rătăcirii, drumuri multe-ai străbătut, dar ți-ai amintit de mine, motivul bucuriei. Și te-ai întors crezând că al meu suflet te va mai putea ierta

Trecut-au repede zilele În care nu ai fost cu mine. Trecut-au repede nopțile În care mă gândeam la tine. Trecut-au repede serile Reci când adânc eu suspinam. Trecut-au repede