ea

Am avut și eu norocul singuarătații,

Acum doua oceane micuțe se uită la televizor.

Acum vreau cu disperare ceva pe foaia asta,

Și uite ce las în urmă.

Nu mai vreau să înroșesc hârtia

Cu tine, ci cu mine

Cu e-ul meu ce-ți apaține și te joci cu el

-un ghem de lucrușoare de-ale tale.

M-ascund să scriu prin ungherele casei noastre,

Și mi-e rușine de prostia mea de poet

Ce dupa ce-am citit pe-un altul consacrat, elevat,

Vreau și eu să făt la repezeală ceva genial,

Căci nu mai am timp, trebuie să umplu pagini,

Să mă pubilc pe banii mei, orice, ipocrit,

Pe banii ei defapt,

Cititorii să-mi rumege sinceritatea de efect

Și sa mă țină minte.

Ea mă strigă,

Mă strigă din pat,

Vrea să o pisicesc,

Să ma lepăd de mine.

Asta și voi face, mă voi duce nepoetic să-i pun mana pe cur.

Tocmai am lăsat dracului poezia

(ziceți voi, acum câte versuri ? )

Și mă duc animalic s-o ......

....................................................................................................

M-am întors, ea între timp a adormit!

........dacă v-a plăcut, declarați-vă scârba la secțiunea comentarii...