Când luna pe cer s-a aprins,
ca un bec ofilit,
dar care s-a stins,
atunci când tu ai venit.
De unde, și cum ai venit,
eu nu-mi mai amintesc,
dar parcă mi-ai șoptit
că vrei să te
Singur, între munții de ciment
stau ca prostul și te-aștept.
Te-aștept ca să vii,
de ce nu mai vii?
Ecou, e acum a ta posibilă iubire,
nici ochii tăi nu mai au lucire.
Simpt că-mi pierd
PC