Poezie

Vântul și Gândul

1 min lectură·12 octombrie 2005

Mediu

Stau pe bancă, pe pământ,

Am lăsat legănu-n vânt,

N-am măcar nici un gând,

Să mai fiu o clipă vânt.

Și de-ar fi acum copilul,

Ce avea în suflet gândul,

Aș lăsa să-i fure vântul

Sufletul, cu tot cu gândul!

Dar copilul e plecat,

De fapt eu l-am alungat,

L-am închis intr-o cutie

Și aștept să-mi fie bine.

Aș putea să urc în leagăn,

Una să devin cu vântul,

Frica-i în mine cuvântul

Ce întreabă: ce e vântul?

Vântul este o mângăiere,

Ce se naște chiar din vreme

Și nu îți aduce gândul,

Ce poartă cu el vântul!

002.721

Popescu Balaban Ștefan. “Vântul și Gândul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-balaban-stefan/poezie/145165/vantul-si-gandul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.