Poezie

Hipoglossa

1 min lectură·23 mai 2013

Mediu

De-aș putea turna Cuvântul din furnalele simțirii,

Dând și foc, și trup, și viață instrumentelor grăirii,

Ar rămâne-n plan superfluu fundamentul rece, brut,

Făcând loc înspre trăire finelui de început.

Un fior electric, dulce, care-apasă-ușor pe fire,

Se înalță din străfunduri și asumă stăpânire,

Evocând din baza minții patima reamintirii

Ca să pot turna Cuvântul din furnalele simțirii.

Astfel se-nfiripă taina, dulcele păcat al gurii,

Care-alunecă-n săruturi și-n elan al săriturii;

Debordând de sevă crudă, saltul liric-regăsirii

Dă și foc, și trup, și viață instrumentelor grăirii.

A lăsat în urmă totul și s-a dedublat de sine -

Jos- în litere si sunet; sus- mai sus, mai mult, mai bine -

Și privea tot înainte, mai cerșind câte-un sărut,

De-a rămas în plan superfluu fundamentul rece, brut.

Tot ascede, cu mult peste ce ar fi putut să fie

De n-ar fi lăsat în urmă limba grea și stacojie;

Desprinzând, însă, dintr-ânsa, versul încă nenăscut,

Făcu loc înspre trăire finelui de început.

002.052

Popa Viviana. “Hipoglossa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popa-viviana-0022120/poezie/14030076/hipoglossa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.