Iluzie

De după o perdea vaporoasă, iubita nudă privea cerul, lipindu-și pielea de sticla rece. -Unde-mi ești?se auzi vocea iubitului. Un murmur... El își dădu jos sacoul, își desfăcu cămașa și se apropie de fereastră. Începu să-i caute trupul gol printre voaluri...îl descoperi ud și tremurând. -De ce te chinui? -Nu mă chinui... și-și lipi buzele de sticlă. O trase spre el și-i îmbrățișă trupul rece... -Vreau să te sorb, să fi în toate celulele corpului meu, să fi sângele ce-mi curge prin vene,să-mi fi univers... vreau să fi infinitul meu! Un sunet de cioburi îl trezi...! În genunchi,însângerat, plângea bibeloul spart...!