popa bogdan

fac felație, la metrou în stație, ca să fac senzații.

secretara prin definiție este acea persoană amabilă, docilă, ca un mânz pătat cu laptele mă-sii pe bot simțitoare ca o anemonă sub un brâu de brumă cu spumă atrăgătoare întro măsură

fata cu ochii de pluș alergă desculță pe asfaltul încins. restul e doar o poveste absolut neinteresantă

în secolul douăzeci la o masă, pe o terasă, departe de casă, o fată frumosă, atât de grațioasă privește curioasă, printr-un geam spart.

pe neașteptate simțind cum bolta înstelată o să-mi sfărâme toți dinții cu un picamer tot universul circula-va prin ce a mai rămas din venele mele atunci pe loc îmi voi descălța bocancii de

acolo unde dragoste nu e, nimic nu e, e o expresie neadevărată pe motiv de negare a negației.

nimeni nu știe de ce moare o stea, totuși undeva, cineva, a mers mai departe și a descoperit alpha centauri.

viața de pe deal se vede altfel dacă stai cu capul în jos e posibil să-ți curgă sânge din nas.

de ce arunci aia?! n-o arunca, te rog... vrei să mă lovești? lovește-mă!