Poezie
Abisul
totul e efemer
1 min lectură·
Mediu
Mă zbat în latul prins după frumos
De săgeți de amar în inimă înfipte
Aș vrea să mor, dar nu
De vise, de daruri neîmplinite
Privesc un fluturaș ce mișcă din aripi
În zborul lui cuvinte răspândește
Aș vrea să scap
De vise, de daruri neîmplinite
Zorii zilei deșirau a plăsmuire
Sunt obosită, în jur privesc gândind
La tot ce-a plăsmuit iubirea
Ce-am putut sa văd visând
Trupul tremură în mii și mii de mișcări
Când mintea silabisește
Din șovăiala roiului de pescăruși
Ce din vise nasc, în abis se scald
Pe unda care desparte cerul de pământ
Acolo mă regăsesc eu
Simt mirosul funerar
Totul dispărând în întuneric, reapărând la clipirea mea
Cuvântul înghit lăsând tăcerea să plăsmuiască pretutindeni
În inimă, în gând, în vânt
Capul în nori răsare
Privesc în lung, miros adânc materia grea
Cu fiecare suflare, cu fiecare privire
În deșirarea picăturilor de ploaie
Văd chipuri de îngeri nacând
În abis nascându-mi și al meu chip în înger.
013528
0