Poezie
Apa de toamna
de sezon :)
2 min lectură·
Mediu
Cu asta, gata!
M-am aplecat sa-ti mai adaug fructele,
o ultima semnificatie mondena a anotimpului ce sta sa ne inceapa.
Fost opal de martie
zamislit in timpul primelor inchipuiri de ploaie timpurie,
Frunze despicate, Flori incandescente,
Apa.
Si trupul tau inundat de atatea culori purpurii,
si fructele mustind de-atata prospetime.
Prea mult purpuriu si prea putina demnitate estetica.
Ce pamant moale!
Mi-ai recitat cu glasul stins
despre singuratatea padurarului din padurea scufundata
si tot ce e legat de ea.
Amanunte biografice si date fara importanta
ce s-au succedat cu rapiditate
printre fibrele noastre de amaraciune.
Clinchet.
Locsorul atarnat de gatul tau, mireasma geamurilor de urgie mare,
motiv sa-mi zdrobesc aratatorul amortit, verde,
si-ndemnul scaunelor
sa-ti scoti vesmintele intr-una, sacadat,
ca sa te pot rascoase doar pentru mine.
Intepenit.
Mi-as fi pictat miscarile furtunii in mersul ei de somnambula uda,
cazuta-n indoiala ca n-ai sa-ncapi
in doua limite obscene, pamantesti,
ce-si fac cu mana si cu ochiul urme,
din micul lor divan curbat.
Ajunge soarele-napoi
si pietruind gramezi nisipul, te va acoperi treptat.
M-astept sa netezesti ce-a fost,
crescand din pestele sarat o motivatie bizara pentru acest sfarsit nebun.
Vibrand oglinda imperecherii te-asez pe trepte sa te-adun.
M-am aplecat sa-ti spun
Drum bun.
011883
0