Divina iubire

Singur cu necuprinsul, dor ca o arsita, langa noi, marea, precum prelungirea lichida a asteptarilor mele pentru infinit, eternul ei sarut cu tarmurile, zborurile aripilor pescarusilor ca falfairi ale trecerii timpului, Privesc pasii pierzandu-Ni-se pe siragul siliciului cafeniu, pana dincolo de linia orizontului, un gand ma trezeste ca vorbesc cu mine, cu acela din mine ce stie, cu nemurirea, \" -Ce sunt pasii mei oare ? litere pe alfabetul templului cladit in aceasta viata, dar uneori sunt cate doi pasi, uneori doar unul, alteori spatii libere -Ce inseamna asta, iubire ? zvacnetul preafericirii-mi raspunde duios: -Copilul meu, acolo unde sunt doi pasi Eu am pasit alaturi de tine -Dar mi-ai promis ca vei pasi mereu alaturi de mine, ca nu ma vei parasi niciodata ! striga corbii insetati din inima, -De ce uneori e doar unul, alteori lipsesc ? -Ingerul meu, acolo unde e doar unul Eu te-am purtat pe brate iar acolo unde nu e niciunul iubirea ta pentru Mine te-a topit in inima Mea, vezi, asa cum marea isi retrage mereu stropii ramasi pe tarm, la fiecare val, sarutandu-si copiii ! \" Capatul timpului, cel care intelege ca e cladit din ghirlandele iubirii, pururea liber, martor al sarutului celest in viata mea, ca un freamat de mari peste tarmuri ... Vezi, cat este de frumoasa poezia iubirii, pana si o plimbare pe plaja se naste si rodeste la sanul ei , preaiubite !