Poezie
Vine vremea !
2 min lectură·
Mediu
Vine vremea cand lacrimile zboara
incercuite de aureole crescandu-ti sus ,
mai aproape de locul in care ti-ai lasat
fereastra deschisa pentru ceruri ,
dincolo de cuvantul exclamand singuratate ,
impreuna cu alaiul sau de reverii pictate ,
la capat de rost , unde-ai mai fost
poezie ...
Vine vremea imbracata in iasomie
de unde-ti va rasari aripa libera ,
cea pentru zborul fatal al desprinderii
de tine , cand insuletit de inalt
vei gasi curajul de-a privi in goluri ,
si de-ati da mana ca un curcubeu
aducand eliberare ...
Vine vremea , vertical catre tine ,
iti va topi inima , iti va trezi
insingurarea atat de mult acordata
pe frecventa pustiului terestru ,
iti va fura paralela catre care
tinzi clipa de clipa in esuata
dorinta de contopire cu sublimul ,
Vers iti las marturie ... !
Vine vremea ploii sufletului
din care stropi calzi te vor imbaia
curatind asteptarile si adiind
primavara atat de des invocata in sperante .
Nu-ti vor mai ramane clipe
de pierdut vremea caci te vei ineca
in venirea ei aducatoare de raze ,
si nu-ti va mai fi sete de maine
caci vei fi treaz in flacara firbinte ,
cu gandul amestecat in emotia ultima
a nasterii tale ...
Vine vremea ... asculta mirosul ei radiind !
012740
0
Cuvintele care ar scoate in evidenta o posibila teorie sunt de prisos aici.