Poezie
a doua nastere
1 min lectură·
Mediu
Cerul se destrama o parte peste mine
ca si cum nu mai avea alt loc unde
sa-si lase gandurile si norii ,
pluteam casatorit cu viata
si-n clipa de fior aburindu-ma
imi cresteau ganduri despre inalt
si aproape , despre vid si expansiune ,
miasmele lor nasc poezie , ma rup de cer
si-ncolacit de prea mult rai incep sa-mi tai
mainile care ma leaga de lume ,
picioarele care ma poarta inapoi ,
ochii care vad doar franturi din filmul
vietii mele , turnat la facerea clipei ,
inima care simte doar dorinta senzualei
chemari spre baldachin ,
trupul impovarat de labirintul in care
se joaca de mii de vieti .
imi cresc goluri din care explodand miraculos
lumina isi face loc catre mine !
012.108
0