Poezie
iubirea...
1 min lectură·
Mediu
iubirea se poate frânge
în doi sau în os
de câte ori vrei
apoi guști arome intense
clipa e uneori trăznet
apoi delfin ce știe
că infinitul trece prin ape
nu știu e iubire
când dimineața săruta cerul
sau naștere
mă desfac deseori în pași ce calcă
pe liniști
apoi picături chinezești
peste clipa măruntă
tata zicea să cresc întreg
fără jumătăți de cuvinte
acum plâng pe mormântul lui
corbi ce-și caută
albul în aripi
întors pe marginea vie
cred că iubirea e norul
ce-mi duce respirația
între două piscuri cu dor
să-și atingă
adâncurile
falanster al iluziei una
001.873
0