Poezie
cât de departe...
1 min lectură·
Mediu
cât de departe oceanul
ce-l calc în cuvinte și dor
din valuri ecouri mă torn
pe inima-ți prea fierbinte
deșerturi din ploi legăminte
căzute-mi sunt crucile lin
pe inima cusută cu spini
din vechile umbre și cețuri ce trec
împreună din noi văzduhuri aplec
pentru lacrima fără cuvinte
știam că nordul are litera i
încrustată pe magma ce spune că ești
desfrunzire din lebede calde si reci
paradis încuiat mai demult într-un vis
cât durerea nașterii vieții din crini
răni aburite ecoului chin
ce-și cerșește iubirea
din noapte și spini
cât de departe...
iubirea se-noadă din rugă
pe cruci
crescute-n ciulini
001757
0