Poezie
Ruga trista
1 min lectură·
Mediu
Desprind amintirile din cotlonul intunecat
nuferi cu teama se desfac si
noaptea lacrimi scanteiaza-n gand ,
patruns de vise ma desprind usor
si arborii pe cer ma dor
ca n-am sa plec spre tine ca-n trecut ,
farisei iute ma prind , cu iele ma cuprind
si-mi tremura tacerea-n albe voci
caci n-am iubit destul si inca ma mai mint .
dintr-un ungher imi sare-un sentiment
ba-i ratacire , ba e adormire sura
si plang credul de stelele din cer !
de-i viata armonie si extaz sa-mi spuneti voi ,
in nestemate poezii sa-mi scrieti ruga
ce-n umilinta resemnat isi cere locul printre ploi !
001.589
0