azi, ca o amintire

Știi, poete, în poeziile tale niciodată nu pot defini locul acțiunii. Tu vorbești dintr-un și pentru un timp general valbil. De aceea \"azi, ca o amintire\" mă face să-mi stabilesc singură traseul și aleg să-mi închipui că aș fi pornit într-o călătorie cu trenul și aș fi avut cu mine o carte de poezii. (Mi se mai întîmplă să citesc și poezii, deh...) Așa am citit eu poemul tău. Dinspre partea mea, recunosc, acesta îmi place cel mai mult dintre cele citite astăzi. Și nu numai.

Poate pentru că are metafore mai \"concrete\" și mai scurte ca întindere îmi place. Poate curbele spațiului m-au făcut să mă opresc.Sau poate salcia ce lăcrimează a fost motivul. Nu știu...nufărul, focul din privire, porțile cu rime de mătase, nu știu. Cu siguranță felinarul împletit în ploi - da! Am citit și cu voce tare poema ta și sună bine.
Sunt convinsă că vei retușa și mica inversare de litere din versul doi, strofa doi...ca să fie totul ok.

Spatiul \"meu\" de actiune e undeva, in inima.in acel loc ce cuprinde toate potentialele stari si emotii ce un om le poate realiza.aici se implineste destinul inefabil al omului \"meu\" ce incerc sa-l zugravesc in cuvinte(metafore) cat mai placute ochiului.apoi, cat mai aproape de acel frumos ce-l doresc cititorului impregnat ca o stare de spirit in urma lecturii.
tu, elia, fin observator al traseului poetic stii prea bine unde pulseaza acel fragment de suflet pe care poetul incearca sa-l descopere lumii.de aceea, si nu numai gandul tau este oricand binevenit si primit cu deschidere.