mangaiere

Eu sunt DoDu
daca n-ai auzit de mine e timpul
Pentru ca mi-a placut poezia matale.
Pentru ca jonglezi cu paradoxuri
\"oprirea timpului\"
\"pipaind lumina...\"
cu imagini halucinante
\"din mainile tale tasnesc izvoare\"
\"porii sufletului\"
metafore frumoase
\" curgerea vremii nascuse bratele tale ,\"
\"sarut diminetile\"
\"gradinile sufletelor\"
Ce mi-ar place si mie sa invart cuvintele ca matale, sa spun lucruri atat de frumoase si poetice,
of

Nu sunt de acord cu \"vraja cosmică\", nu agreez cuvântul vrajă decât poate în șlagăre muzicale. Oricum, poezia aceasta e aglomerată de metafore cu orice preț, de-aceea e greu de asimilat la prima citire. După ce citesc și recitesc rămân cu impresia unor efemeride ce nu gravitează elegant în jurul ideii.
De ce ești tu un intermediar între izvoarele ei și sufletele jucăușe din labirinturi de piatră?
Din mainile tale se nasc izvoare
ce-adapă grădinii de suflete
deshidratate/însetate/uscate
în labirinturi de piatră.
Apoi, constat aici o inconsecvență a timpului verbelor. Primul catren pare o relatare a unui vis, restul poeziei o disecție a prezentului. Lasă un spațiu între epilog și restul.
Îmi place poezia, doar că, un pic rearanjată poate ar suna mai bine...

ok oriana!

acum sa-ti raspund la intrebari:
intermedierea de care aminteai tu este posibila datorita actului magic de comuniune deplina a doua fiinte prin care apare starea implinire si in care prin cei doi curge gratia divina .iar sufletele jucause din labirintul de piatra cred ca ai realizat cine sunt!
referitor la timpi , acestia se amesteca la prima vedere dar in starea la care cei doi ajung (eu cu iubita mea,in cazul acesta) timpul de fapt este transcens si in esenta nu mai exista!
nice 2 have u around!