Poezie
plangea o lebada
1 min lectură·
Mediu
parca cerul urmeaza trasee sonore pana la firul
ce leaga pantecul meu de taina din samburi
si nu e loc sa-mi ascund grimasele caci rima
mamei in ruga e mai inalta decat porunca
cu care imi vopsesc fetele, unghiile, cioturile,
stii, ieri am vazut o lebada plangand lacrimile
tortelor aprinse-n ciuberele clipei,
parea carlig viu deasupra azurului
isi plangea albul, imaculatul, necoloratul
ce nu-i stia numele invelit
ci numai lunecarea
cu gura plina de aer imi inund porii dorului de tine
mai mult azi cand te-ai zidit in sfintenia icoanei
ce-mi urmareste zilele cu insistenta
revenirii diminetii peste lume,
mai mult acum cand te-ai prefacut in craterul
din care-mi beau focurile
si ramasitele pierdute prin spume
si toate umbrele
n-as fi putut daca era loc deschis,
zborul nu se mai indoaie
ci flutura mai alb
decat lacrima lebedei
vecii plutindu-i iubire ...
001565
0