Acum zbori

Minunat!!! Esti neobosit!Si aici, imi voi permite sa spun in loc de \"si lasa-te porumbel peste lume/in ritm de iubire dansand\"... \"si lasa-te licurici peste lume....\"
Indemni la zbor cand tu insuti zbori neincetat... Tu zbori, eu zbor, vom zbura cu totii, poezia asta merita o steluta, pentru ca transmite speranta cu toata suflarea ei, pentru ca acum avem nevoie cu totii de un asa indemn, pentru ca ar trebui citita de toti!
Uite steluta de la mine: *
mult drag,
Licurici...in zbor.

Poate vad lumea doar prin clepsidra timpului ce sper ca mi-a ramas...Poate ochelarii mei sunt prea roz...Poate...
Insa poezia asta a ta e traire.E incremenire .O citesc si o rascitesc facind-o ruga pentru nopti fara felinare in oras.Asa pot citi eu tot ce vad,asa pot intelege eu lumea.
Da,recunosc,m-a rascolit.Tu reusesti aici sa fii cel care ma cheama si-mi arata lacrimile ascutite ce mi-au brazdat sufletul,inconstient imi arati paharele vii,ma indemni sa nu privesc la ziua de ieri,mi-ai facut inima pasare si m-ai dus unde se zidesc visele,ma faci mireasa in spatii albe,imi aduni copacii de cires.Indemn la viata!Si cind sunt gata sa ma desprind,imi spui \"Taci, nu te misca acum\".A stat inima in loc,plaminii goliti de aer,pulsul explodind in vene.Ca apoi sa ma ridici si sa-mi spui \"zbooara\"....intr-un gest fara pic de egoism.Ca si cum zborul nu ar fi fost de ajuns ca e zbor,ci ca e zbor pornit de la tine.
Multumesc,Marius.Nici nu stii ce bine mi-ai deschis ochii!Si de bucurie si de lacrimi.
Drag de cuvintele tale ca de un sarut pe rana,
Elia