Poezie
Spre lumina
1 min lectură·
Mediu
Presarat de lianele gandurilor fosnitoare
ma ridic intr-o parte,sustinut de o raza,
in cealalta mangaiat de amintirea ta ca o oaza,
caratele timpului nu cunosc indurare,
si rascolind vechi ritualuri pagane
incearca sa-si goleasca ratacirea prin mine.
Dar ma ridic,tiptil,tiptil luat in valul mov
pe-al aripilor sfant alcov
crescut demult in flori si nori
si asternut atent de cer prin sori,
acolo unde tu m-astepti in zori
ca sa vedem lumina!
023341
0
Apoi nu inteleg cum caratele timpului rascolesc ritualuri, poate reflecta, sustin, o actiune pasiva. Poate gresesc.
Ai incercat ceva rima, dar la sfarsit as fi renuntat la \'in zori\', e prea incarcat cu flori, nori si sori deja, pentru ceva care rimeaza cu lumina. Sau pastreaza ce ai si adauga ceva de gen \"in zori de ???na\'
Dar in ansamblu, iar ai scris o poezie superba.