Poezie
Nu te mai vreau
1 min lectură·
Mediu
Nu te mai vreau, mi-ai crescut destul zilele
intre tepii sarutului tau roz,
s-au copt ceturile-n pustie
si m-ai imbracat in prea mult soare
cand te-ai ivit in campiile dorintelor mele
prea mult pline de tine, gata !
nu te mai vreau, mi s-au alungit degetele
cu rimele umbrei tale, lasata vis
in diminetile cu iz de cafea
pe care inima mea ti-o cersea mai amara ca gandul,
mi-a venit mie acum randul
sa stranut cuvinte arzand
si sa-ti refuz mangaierile vestind rai,
e timpul sa te scot in strada, ce mai stai ?
sa-ti imprastii inimile printre zei
poate vor fi in stare ei
sa-ti suporte iubirea cea dulce
ce te prinde-n clesti incet apoi te duce
in iluzia celorlalte emotii
despre care unii ziceau ca-s de sus amagire,
planset de vioara soptind fericire,
am obosit sa-ti ascult vocile
diafane, zidite-n culori, romantice
pleaca, nu te mai vreau iubire
ma voi casatori cu singuratatile mele
in razbunarea adevaratei iluzii
ce ne preface acum ziua-n noapte
pacatul de-a fi morti intr-o viata de lapte
022.861
0
AG