Puterea credintei

Copilul de la marginea strazii

plange de mana cu soarta pietrelor,

culege iluzii de la trecatori,

grabit sa-si consume tristetea.

Farsa isi numeste viata,

desi nu stie gramatica,

oameni garbiti mai ca-l calca

pe picioarele umede.

Ar fura o bucata de paine,

dar frigul i-a furat sperantele,

cosmar este clipa nascuta in suflet,

nedorit siroieste o lacrima.

Si anii trec,vise se spulbera,

ce-a mai ramas Doamne din trista lui soarta?

O lectie-i viata,n-o risipi copile

soptesc acum picurii dincolo de gratii...

Fa-ti templu din credinta,asculta chemarea,

nu renunta la iubire si dulce va fi zarea.

Cauta-n suflet o ruga si cant-o cu putere,

comori vor rasari peste tot iadul rai va naste... magie de sus,din inalt.