poemele-mi,
sunt propriile gânduri plagiate
împletite cu bătăile unei inimi
ce te recunoaște ca unic stăpân
pe tine, lupul alb
ce cutreieră nestingherit întreaga mea ființă.
nu-mi căuta
de ceva timp
moartea îmi trage cu ochiul
și îmi zâmbește perfid
chiar și în vise.
mă tot invită la cafea și îmi oferă țigări scumpe
deși eu nu fumez decât cuvinte.
e atât de darnică și de
PM